Imagen de André Cruchaga
GOTAS
Vuelve la gota de la hoja sobre la piel que se alza: asciende hasta
el costado de los abanicos,
delgado ojo a quemarropa de los andamios.
Como el aire en las agujas de la
luz,
como el viento en el portal de
los párpados,
esta sed sobre el mantel de los
balcones. Pulsan desnudas las mueblerías,
(reminiscencia de guitarra de fuego, fotografía en los cuatro
costados
del eco.)
Voy a tientas, —me digo.
Siempre la vena rota de la
habitación semejante a la tormenta.
Avanza el misterio en detrimento
del bostezo: en la marejada del alba,
el cuerpo con redoble de tinta.
(Todas las horcajadas de las gotas son arquitectura, jadeo
desclavado
de la respiración, al punto de la anáfora.)
Barataria, 05.X.2013
1 comentario:
Trad. al rumano: PICĂTURI
Cade din nou picătura din frunză peste pielea ce se înfioară: ajunge până la marginea coroanei, ochi rostogolit aproape de capătul schelelor.
Cum e aerul trecut prin golul luminii,
cum e vântul ce bate în portalul pleoapelor,
această sete din gura balcoanelor. Palpită părți din mobilier
(reminiscență a chitarei de foc, fotografie în toate cele patru unghere ale ecoului.) Merg la întâmplare. –îmi zic.
Aceeași venă spartă a odăii ce se aseamănă furtunii.
Misterul se impune în detrimentul dorinței de somn: în vârtejul zorilor, corpul cu un surplus de cerneală.
(Toate căderile stropilor sunt pură arhitectură, suspin venit
din respirație, aproape anaforă.)
Publicar un comentario